Acel loc caldicel…
07 Mar 2007

... in care ne gasim de multe ori cand lucrurile par sa fi intrat pe un fagas normal si constant, ne omoara! Ne omoara pentru ca facem totul din obisnuinta, din rutina, din reflex si nu ne mai provocam pe noi insine sa ne auto-depasim, sa cream, sa inventam…

Am citit acest articol excelent—pe care il recomand cu toata caldura—si realizez ca am fost acolo. O parte importanta din munca mea la eXigo a fost aceea de a pune la punct o metodologie prin care se fac lucrurile. Un sistem care sa functioneze si care sa fie usor replicabil, indiferent de cerintele proiectelor. Am reusit, intr-o anumita masura si asta este bine! E nevoie de ordine, de sisteme functionale, de conventii.
Dar, in locul haosului, a aparut un alt pericol: in loc sa imbunatatim constant ceea ce mergea OK, in loc sa cream componente noi, am ales (inconstient, imi dau seama acum) sa replicam ceea ce invatasem sa facem. Un mic motoras care merge la turatie medie…

Atunci cand depinzi de munca pentru clienti, atunci cand ai responsabilitatea unei echipe, intervin cateva pericole: sa te multumesti cu ceva care functioneaza si sa nu mai ai curajul sa risti.

Dar ceea ce spun cei de la Trizle are sens! Pentru a creste, trebuie sa experimentezi tot timpul, trebuie sa risti… disrupt your business!


subscribe to my feed
← Previous post  |  Next post →