Filip Cherecheș-Toșa
Follower of Jesus, husband, father of three, builder

De ce am schimbat iPhone-ul cu Android dar am renunțat la el după 2 săptămâni

În ultimii doi ani și până în decembrie 2010 am fost un “iPhone guy”.
Începând cu toamna trecută, am început să-mi doresc un telefon Android, din câteva motive:

  • Interesul de a-l compara cu iPhone, de a compara filosofiile diferite, managementul diferit de aplicații etc.

  • Fiind sistemul de operare mobil cu cea mai mare creștere, trebuia să fiu familiar cu el… și să aflu de ce.

  • Pură curiozitate.

Așa că în decembrie am schimbat iPhone-ul cu o frumusețe de HTC Desire!

Primul șoc

Primul șoc l-am avut la primul contact cu interfața: multă, complexă, prea puțin intuitivă, acțiuni împrăștiate în UI-ul aplicațiilor, prin butoanele fizice ale telefonului (Menu), ambiguitate între aplicații și widgets…

Am trecut peste șocul ăsta în câteva zile, când am început să-l dibuiesc. Dar n-am putut să nu mă gândesc la utilizatorii mai non-tehnici ca mine—vai de ei!

O scurtă comparație cu primul contact cu iPhone-ul: aici, totul curge din start. Știi mereu ce ai de făcut. Nu ai îndoieli. Te joci cu UI-ul ca și cum l-ai fi folosit toată viața înainte. 1:0 pentru iPhone.

Al doilea șoc

Bateria. Ține. Aproape. O zi. Da, aproape!
Zice-s-ar că după nu-știu-câte cicluri de încărcare, își dă drumul și poate ajunge chiar la două zile. Ummm, ok.

Nu zic că bateria iPhone-ului ține o veșnicie, dar măcar știu că rezistă o zi întreagă și ajunge să-l încarc o dată pe zi, nu de două ori. 2:0 pentru iPhone.

Al treilea șoc

Sunt un avid ascultător de podcasturi și cărți în format audio. Cărți mai rar în ultima vreme, dar podcasturi—ascult cu religiozitate. Le descarc prin iTunes și le sincronizam cu iPhone-ul. No-brainer!

Primul lucru care l-am făcut pe Android a fost să instalez Google Listen, o aplicație prin care te poți abona la feed-uri RSS care conțin podcast-uri. Aplicația nu e rea, știe să facă streaming/download în timp real. În schimb, gradul de utilizabilitate e penibil. Ca să-mi dau seama cum funcționează, am trecut pe rând prin toate secțiunile aplicației, apăsând toate butoanele: “a-ha! o-ho! i-hiiii!”. Vai…

Dar să zicem că m-am descurcat câteva zile, până n-am mai putut și am căutat o soluție de sincronizare cu iTunes. Am găsit-o în doubleTwist. Toată stima pentru încercare, dar nu e ceea ce căutam. Sincronizarea e un proces nelipsit de durere, click-uri și așteptare. Înțeleg că iTunes e o platformă relativ închisă, așa că nu-i blamez pe doubleTwist.

3:0 pentru iPhone.

Al patrulea șoc

Multi-tasking-ul în Android e de o adevărată splendoare! Poți să deschizi oricâte aplicații vrei, să le rulezi în background, să n-ai nicio grijă. E exact ca pe un computer normal.
Ce n-au zis domnii Android’s e că treaba asta mănâncă toată memoria telefonului, astfel că ajungi la situații penibile de a face taps & swipes și, fie nu se întâmplă nimic, fie merge “în poze”. Nu mai zic de Angry Birds, care se mișcă sacadat. Dar se poate așa ceva!? Așa-i, când din 512 mb ram mai am liberi 12.

Iar metode de închis aplicațiile sunt multe. Atât de multe încât, atunci când vrei să închizi o aplicație, efectiv nu știi “asta cum se-nchide!?”. Și-atunci recurgi la programe gen Taskiller care fac treaba.

Echipa iPhone a lucrat 2-3 ani la implementarea de multi-tasking și nu au repetat greșelile din tabăra Android. În iPhone, multi-tasking există, dar e făcut atât de inteligent încât nu îl simți (pentru că nu te afectează) și nu ai de-a face cu el. 4:0 pentru iPhone.

Așa că l-am dat…

Mi-e dor, sincer, de iPhone. Am dat Androidul unui prieten și coleg (căruia se pare că-i place, ceea ce mă bucură!), iar eu folosesc de vreo 3 săptămâni un Nokia e51—telefon, adică! E fain, mă simt ca la dezintoxicare :) . Telefon sms, atât.

La sfârșitul lunii, însă, voi avea un iPhone 4 nou, pe care de-abia îl aștept! Iar de schimbat platforma în următorii ani… NU.

Totuși…

Asta e doar perspectiva mea, după doi ani de iPhone. În opinia mea (evidențiată mai sus pe larg), iOS e mult înaintea tuturor celorlalte sisteme de operare mobile. Dacă n-ar fi existat iPhone, iar Android ar fi fost primul—ar fi fost un telefon/OS genial! Trecerea de pe orice altă platformă pe Android ar fi fost un upgrade. Migrarea de la iPhone spre Android, însă, nu e pentru toată lumea.

Să-ndrăznesc oare să vă-ntreb ce părere aveți?
N-o fac.
În schimb, mi-ar plăcea să aflu ce experiențe au avut alții în zona asta. Mai ales dacă e cineva care a migrat cu succes iPhone -> Android.

O zi bună! :)